Am scos noul Triumph Street Triple RS 2020 câteva ture pentru a-i face rodajul și a ne da seama cum a evoluat cel mai manevrabil streetfighter britanic. Cele “câteva ture” s-au prelungit aproape 1000km, pentru că ne-a plăcut atât de mult, încât nu am mai vrut să ne dăm jos de pe el.

Street Triple este o veche cunoștință: am avut privilegiul de a merge în 2008 cu prima generație și de atunci am urmărit constant schimbările prin care a trecut. Chiar din anul lansării a câștigat testele comparative și s-a impus ca fiind cel mai bun naked/streetfighter/roadster de clasă medie. Cu timpul a devenit mai rafinat, mai fiabil, mai distractiv și mai sigur, iar acum are motorul cu trei cilindri în linie de 765cmc derivat din cel care se folosește în clasa Moto2.

 

Reputație meritată

Celor care nu au timp să citească mult, le spunem din capul locului concluzia noastră: Street Triple RS oferă distracție la superlativ. În cadrul testelor pe care le realizăm cu diferite modele sunt anumite criterii obiective după care evaluăm comportamentul și construcția motocicletelor (design, motor, confort, suspensii, frâne, sisteme electronice, etc); sunt însă și criterii subiective care nu se pot cuantifica: distracția, entuziasmul, angajamentul, atașamentul. Pentru că, la urma urmei, pot fi modele eficiente care te apără de vânt și ploaie, sunt confortabile, au manșoane și șa încălzite, dar nu te distrează așa cum o face un naked, care se apropie cel mai mult de definiția motociclismului pur.

Am simțit nevoia acestui mic preambul deoarece am preluat Street Triple RS în aceeași zi în care am descălecat de pe Tiger 900 Rally Pro, cu care fusesem trei zile în teste (puteți citi rezultatul aici). A fost nevoie de o scurtă perioadă de acomodare întrucât scărițele sunt ridicate, poziția e gata de atac și – evident – nu ai nicio protecție împotriva vântului. În schimb, ai sub tine o masă de numai 166kg (la gol), așa că ai impresia că te-ai suit pe o bicicletă.

 

 

În prima zi a testului am postat o fotografie pe un grup de socializare cu motocicliști și părerile asupra aspectului au fost împărțite, mai mulți internauți regretând vechiul design cu faruri rotunde și cromate. Cei de la Triumph au lăsat gamei modern/classic formele sobre, care oricum nu prea rezonau cu caracterul jucăuș și exploziv al lui Street Triple și l-au refăcut pe acesta în partea frontală ca pe un streetfighter actual.

 

Forma ledurilor ce dau lumina pentru mers în timpul zilei (DRL) îi dau un aspect foarte agresiv, încruntat, “supărat”.  Cel mai probabil, forma blocului optic și a bordului – care acționează împreună ca un deflector- a fost studiată în tunelul aerodinamic și în acest caz preferăm eficiența în detrimentul aspectului: la viteză constantă de 130km/h nu simți presiune considerabilă asupra trunchiului sau căștii. Dacă vrei să mergi mai tare - și cu siguranță o să vrei să mergi tare, pentru că Street Triple asta cere - trebuie să te apleci pe rezervor. Nu prea poți fi cuminte cu un astfel de model, vrea permanent turație și viraje.

Atât începătorii se pot simți în apele lor pe Street Triple, îi ajută să progreseze, nu îi intimidează cu modul în care livrează puterea, răspunsul comenzilor este foarte delicat, cât și exigenții experimentați, care îl pot duce și pe circuit. Noi am avut la test versiunea RS, care e echipată cu multe delicii: asistență la schimbarea treptelor de viteză (quickshifter), furcă inversată Showa BPF cu jambe de 41mm reglabilă pe compresie, încărcare și revenire, amortizor  central Ohlins complet reglabil, frâne Brembo M50 cu patru pistonașe pe față (două discuri de 310mm) și tot Brembo pe spate cu disc de 220mm (cu ABS ce se poate dezactiva), bord TFT cu diagonala de 5 inch (afișajul poate fi ales în patru moduri diferite, la fiecare se poate schimba și culoarea cifrelor), pneuri Pirelli Diablo Supercorsa SP, moduri de pilotaj ce includ Track și Rider, conectivitate prin Bluetooth sau Lap Timer pentru circuit.

 

Dacă nu ai nevoie de toate dotările, poți opta pentru varianta Street Triple R, mai ieftină cu 1400 euro (RS costă 11690 euro), existând în gama Street Triple și varianta entry level S la prețul de 8590, care are însă motorul de 660cmc și se poate conduce și de cei care au permis de conducere categoria A2.

 

 

Track ready

Street Triple are de mult timp o reputație și pentru a-i exacerba însușirile noi am folosit în permanență modul de pilotaj Sport (în afară de acesta mai există Rider, Rain, Road și Track). Curba accelerației răspunde rapid, dacă o deschizi brusc în primele trepte ai parte de un wheelie suficient cât să îți dea o injecție cu adrenalină înainte de ca sistemul de control al tracțiunii să intervină și să readucă roata anterioară pe sol.

 

După primii kilometri parcurși îți dai seama că RS e un “animal” rasat, pregătit pentru curse. Setările suspensiei din fabrică sunt pentru asfalt perfect, pneurile Pirelli Diablo Supercorsa SP se lipesc de drum și te incită să vezi cât de înguste poți lăsa așa numitele “chicken strips”, levierul frânei Brembo are reglaj de finețe pentru dozaj optim și ai o singură misiune: să cauți virajele. Cum celebrele trecători montane din țara noastră care încep cu “Trans” sunt deocamdată închise, iar asfaltul de pe ele s-a cam deteriorat, am preferat Defileul Jiului, un tronson cu 40 de km de viraje al cărui asfalt a fost reabilitat recent și pe care l-am parcurs de trei ori. În ultima zi a testului am parcurs 240km cu Street Triple RS și apoi aceeași distanță în sens invers cu “miar” sportiv, așa că am văzut diferențele dintre motoare.

E adevărat că un motor de 1000cmc cu patru cilindri – care în opinia noastră reprezintă standardul de putere/echilibru/lipsă a vibrațiilor – are alte performanțe, dar raportul dintre cai putere pe kilogram este cam același. În plus, Street Triple are o altă manevrabilitate și dinamică, nu am fi surprinși dacă am afla că e mai rapid pe același traseu decât o motocicletă de cilindree superioară pentru că se controlează ușor, îți dă încredere și te provoacă să ataci curbele.

Concluzie

Suntem convinși că nu există motociclist care să facă un test cu Street Triple și să nu se atașeze de el. Depinde foarte mult ce vrei să faci cu motocicleta: dacă faci parte din cei care preferă sportivitate, adrenalină, manevrabilitate, atunci începi să îți faci calculele de finanțare. Surprinzător pentru un model performant, șaua este atât de comodă încât poți călări toată ziua fără probleme. Se vede cu ochiul liber evoluția de la 675 la 765, de la vopsea la calitatea componentelor, dar se și simte odată pus în mișcare.

 

Motorul cu trei cilindri poate fi folosit în turații joase într-un mod relaxat, zilnic, iar în turații înalte pe circuit sau pe drumuri virajate. E atât de manevrabil încât aproape că dansează. Nu găsim destule superlative pentru a descrie Street Triple RS, dar chiar a reușit să ne entuziasmeze; accelerația, ambreiajul, frânele, cutia de viteze, suspensiile, intervenția sistemelor electronice sunt aproape de modul ideal și – cu toate că am încercat să găsim neajunsuri acestui model – nu avem ce să le sugerăm celor de la Triumph să îmbunătățească. Ar fi totuși ceva: oglinzile cu prindere în capetele ghidonului arată bine, dar aproape jumătate din câmpul vizual este acoperit de coatele pilotului.

• Model: Triumph Speed Triple RS 2020
• Preț de listă: 11690 euro.
  
• Consum în test: 5,7%.
  
• Text și imagini: Cătălin Sănătescu